Despre Biserica Sfântul Dumitru
Între cele şapte bisericii ortodoxe construite în secolele XIV – XVII în fosta reşedinţă voievodală a Moldovei – Suceava, un loc aparte îl ocupă, atât prin dimensiuni şi decoraţie, cât şi prin istoria sa, biserica cu hramul “Sfântul Dumitru”, ctitoria cunoscutului domnitor Petru Rareş (1534 – 1535).
Pe una din colinele Sucevei, în partea de Nord-Est, de unde se deschide o vastă perspectivă asupra împrejurimilor, se ridică ansamblul acestei biserici, cu turla ei împodobită cu cărămidă smălțuită.
Călătorii cei vin în Suceava din diferite părți ale țării, pot vedea din depărtare turla bisericii, precum și Turnul Clopotniță, zidit de Alexandru Lăpușneanu în anul 1561, menit să fie și punct de observare datorită înălțimii lui ce străbate până departe zările.
Întorcându-se victorios după lupta de la Grumăzești, Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt a ctitorit în Suceava o frumoasă biserică cu hramul ,,Sfântul Dimitrie”, amplasată înaintea Curții Domnești. În împrejurări necunoscute biserica s-a dărâmat, iar pe locul ei Petru Rareș a ctitorit biserica cu același hram între anii 1534 – 1535. Documentele și corespondența vremii ne-au păstrat importante știri despre meșterii contractați de domnitor. Cel mai cunoscut este meșterul sas Ioan Zugravul (Johannes Murator) din Suceava.
Actuala biserică a fost zidită după un plan general asemănător Bisericii Sfântul Gheorghe din Hârlău, la care s-a adăugat un element caracteristic perioadei rareșiene a arhitecturii moldovenești – pridvorul. Chiar dacă prin acest adaos biserica pierde din elansare, edificiul se impune totuși prin proporții armonioase, fiind unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură din veacul al XVI-lea.
Planul construcției este triconic, cu o turlă pe naos, ridicată pe cele două sisteme de arce moldovenești. Are patru încăperi: altar, naos, pronaos și pridvor.
Zidită din piatră, biserica are dimensiuni relativ mari, având lungimea exterioară de 35 metri, lățimea de 10 metri și înălțimea totală de 27 metri. Intrarea în biserică este situată în peretele dinspre miazăzi al pridvorului. Deasupra ușii de factură gotică, în partea dreată, se găsește pisania bisericii, semn al influenței renascentiste asupra arhitecturii moldovenețti din veacul al XVI-lea.
Inscripția prezintă particularitatea de a avea în partea ei superioară, ca ornament al începutului, doi îngeri care țin o cunună în mijlocul căreia este reprezentată stema țării. Motivul, absolut, italienesc, se regăsește și la Vatican pe o balustradă a Capelei Sixtine, sculptat de Nino da Fiesole, având însemnele Papei Sixt al IV-ea. Pisania redă următoarele: ,,Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, să zidesc biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului Slăvitului marelui mucenic și purtător de biruință, Dimitrie izvorâtorul de mir. Și s-a început a zidi în anul 7042 august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 august 30 și s-a sfințit cu mâna preasfințitului Mitropolit Teofan”.
Pronaosul are forma dreptunghiulară fiind boltit printr-un sistem de arce piezișe, caracteritice arhitecturii moldovenești. Ferestrele pronaosului, deși sunt mai mici decât ale pridvorului, au aceeași construcție: arc frânt cu muluri gotice având un menou de împărțire și ornamentație în partea superioară.
În sec. al XVII-lea peretele despărțitor dintre pronaos și naos a fost în mare parte suprimat, creându-se în locul ușii o largă arcadă joasă.
Bolta naosului este cea obișnuită tuturor edificiilor bisericești construite în stil moldovenesc. Pătratul celor patru arce mari care stau la baza cupolei este îngustat printr-un sistem de tot atâtea arce mai mici, așezate însă în diagonală. Prin intermediul a patru pandantivi care se srpijină pe cele două sisteme suprapuse de arce, se înalță turla bisericii având formă cilindrică în interior, dar octogonală în exterior.
În exterior decorația fațadelor urmează în linii mari sistemului folosit de meșterii lui Sfântului voievod Ștefan cel Mare, adică cu piatră brută la soclu, cu piatră cioplită la colțurile zidului, cu contraforturi și ancadramente la uși și ferestre, dar și cu obișnuita împărțire în ocnițe și firide împodobite cu elemente decorative de cărămidă smălțuită la turlă.
Biserica a fost împodobită cu fresce atât în interior, cât și în exterior, executate imediat după zidire (1537 – 1538).
În exterior urme de pictură nu se mai văd, excepție făcând fațada sudică a bisericii (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei). Din punct de vedere al conținutului de idei și al programului iconografic, pictura interioară de la Sfântul Dumitru continuă, în linii mari, tradiția anterioară fiind asemănătoare cu pictura de la Sfântul Ioan cel Nou – Suceava, cu deosebirea că aceasta din urmă este mult mai bine conservată.
Conservare și prețuire a moștenirii
În istoria sa centenară, în lupta cu degradarea materială inerentă trecerii timpului, biserica ,,Sfântul Dumitru” a necesitat lucrări de întreținere și restaurare. La aceste vremuri de nevoie, Dumnezeu a rânduit ca în preajma biserici să fie oameni de bine pentru a avea grijă de starea ei. Începând cu anul 1988, prin jertfa și dăruirea unor asemenea oameni adunați în jurul părintelui Nicolae Horga, s-au efectuat cele mai importante lucrări de restaurare a bisericii. Atunci s-a întocmit un proiect de restaurare și consolidare de către arhitectul Sergiu Luchian, iar lucrările au fost executate de o echipă condusă de Mihai Bradu. În anul 2006, arhitectul Virgiliu Polizu a întocmit un nou proiect de restaurare a acoperișului, înlocuindu-se tabla de zinc cu tablă de cupru.
În anul 2010 se zidește un lumânărar din piatră după un proiect realizat de același arhitect.
,,Pictura bisericii păstrează iconografia tradițională din sec. al XVI-lea. În interior se păstrează pictura originală acoperită pe alocuri (calota turlei, conca altarului, glaful ferestrei din altar și luneta portalului) cu un al doilea strat de pictură din sec. al XIX-lea. Datorită faptului că picturile murale au fost înegrite și deteriorate, cu greu putându-se desluși personaje sau scene fără a se urmări întreg ansamblul, în anul 1997 s-a întocmit un proiect de restaurare de către Prof. Nicolae Sava din București (pictor restaurator) și s-a trecut la executarea lucrărilor datorită dărniciei credincioșilor, dar mai ales a unui mare român și creștin ortodox din Statele Unite ale Americii – dr. Michael Ronette, fiul vrednicului de pomenire preot Victor Rahmistriuc.
Lucrările s-au finalizat în anul 2004, moment sărbătorit prin resfințirea lăcașului de cult în cadrul unei luminoase slujbe arhierești în data de 20 iunie sub binecuvântarea Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, şi P.S. Ioachim Băcăoanul, Episcop – vicar al Arhiepiscopiei Romanului; înconjuraţi de un însemnat sobor de preoţi și diaconi” ne-a menționat Pr. Nicolae Horga.
